Sunday, February 21, 2010

Viorica Cortez- a noted Romanian-born mezzo-soprano

Viorica Cortez (born December 26, 1935 in Bucium, Iaşi County, Romania) is a noted Romanian-born mezzo-soprano, later French by naturalisation. Starting her operatic and concert career in the mid-1960s, she went on to become one of the most prominent female performers of the '70s and '80s. An example of professional longevity, she is present on some of the most prestigious European opera scenes.

Early life

With a well-determined Spanish origin (her great-grandfather, Anastasie Cortez, was a coral seller on his way to the Middle East), Viorica Cortez is the eldest of three sisters (the other two being Stefania, a pianist, and Mioara, a truly Verdian soprano, who had a brief European career). She was born in Bucium, one of the most picturesque villages in the vicinity of Iaşi. Cortez enjoyed a particularly fervent artistic milieu in her parent's house, since there her passion and intense desire of studying music. Later on, she was received in the Iasi Conservatory and, for her final three years of academic studies, she switched to Bucharest's "Ciprian Porumbescu" Conservatory (today the University of Music). In Iasi, at only 17, Cortez made her debut in the alto part of Beethoven's Ninth Symphony. She then toured for years the towns of Moldavia, starring almost exclusively in vocal-symphonical repertoire.

Studies and international recognition

In Bucharest, Viorica Cortez was the student of Arta Florescu, a renowed post-war Romanian soprano and a very esteemed professor (besides Cortez, some of her important apprentices were Marina Krilovici, Eugenia Moldoveanu, Maria Slătinaru-Nistor, Leontina Văduva and even Angela Gheorghiu). She vividly encouraged the young mezzo-soprano to consider international competitions. Cortez took her advice and applied for the International "George Enescu" Contest in Bucharest (1964), where she ranked only fourth. The same year, instead, she spectacularly and commandingly won the International Singing Contest in Toulouse, along with Romanian fellow tenor Ludovic Spiess. In Le Monde, the well-known critic Jacques Lonchampt praised her dark, velvety mezzo, her artistry and technique, as well as her glittering beauty on the stage. This victory took Toulouse by storm and was immediately followed by a contract in the city's noted Theatre du Capitole for the year to come. In the final gala, Cortez sang Leonora's aria from Donizetti's La favorita, which was to become one of her signature concert and recital pieces.

Also in 1964, Cortez graduated from the Bucharest Conservatory, making her debut in a staged opera production - Gluck's Orphée et Eurydice. Next year, she was triumphant again, this time in the s'Hertogenbosch International Singing Contest, where she obtained the Great "Kathleen Ferrier" Prize. She made her debut in Saint-Saëns' Samson et Dalila opposite Ludovic Spiess in Toulouse the same year and she returned as Carmen one year later. In the following period of time, Viorica Cortez established herself as one of the most respected and recognized young Romanian opera singers, though in her native country she appeared mostly in concerts and recitals. After being hired by the Romanian National Opera in Bucharest in 1967, this changed, as she toured the country and Europe (the former Yugoslavia, France, Greece and especially Ireland), making her debut in Ambroise Thomas' Mignon, Giuseppe Verdi's Don Carlo, Aida and Il trovatore, Gaetano Donizetti's La Favorita and Jules Massenet's Werther.

In 1967, she won the Grand Prize and the Golden Medal of the International "George Enescu" Contest in Bucharest, ending in glory her competition itinerary. Already an established name in Romania, she toured France alongside Arta Florescu (in Aida) and made her Choregies d'Orange debut (as Amneris from Aida). The same year, coming from Dublin, she auditioned for the first and only time in her career for Sir Georg Solti, who was looking for a Carmen in the London Royal Opera House's new production. Apparently, after hearing Cortez, he declared: "This IS the Carmen we've been looking for. We found HER". The highly attained in-situ debut occurred in 1968 and, although the critics were not unanimously favorable to this newcomer, the performances were hailed as one the season's most notable events. For Viorica Cortez, that meant not only the launching in a new dimension of her professional career, but also the encounter of Sandor Gorlinsky, the legendary agent who added her on his star-studded roster.

More capital debuts came. While maintaining a particular relationships with French opera houses (Toulouse, Rouen, Bordeaux, Avignon, Nice) and still a member of the Bucharest Opera, Cortez sang her first performances in Barcelona (Gran Teatre del Liceu, La favorita, 1969), Vienna (Staatsoper, Don Carlo, 1969), Salzburger Festspiele (Carmen, 1969), Naples (Teatro di San Carlo, Norma and Aida opposite Leyla Gencer) and Paris (Grand Opera, Carmen, 1970).

1970s career

By 1970, Cortez was on the list of virtually every major opera house manager for booking. Still, for a Romanian artist, getting out of the country was a major challenge, very often insurmountable. The lack of a passport as well as endless difficulties with the local authorities (the famous Security who would have put her under suspicion for basically any trip to Western Europe) were obstacles not only for her, but for every Romanian performer who hoped for an international career. Many fabulous contracts were annulled because of this issue. In the winter of 1970, Viorica Cortez was in Naples for a series of performances of Samson et Dalila opposite Mario del Monaco. She would not return to Romania, deciding to continue her artistic destiny far from her native country and, for quite some time, far from any family member or close friend. It was the kick-off of a stellar career, but her personal sacrifices should not be forgotten.

Cortez's American debut occurred in 1970. She performed in Philadelphia, Pittsburgh, then finally New York, where she first appeared alongside Martina Arroyo in Verdi's Messa da Requiem in Carnegie Hall. 1971 was a crucial year. Both La Scala and the Metropolitan scheduled her, the first in Samson et Dalila, the other in Carmen. In Milan, succeeding Shirley Verrett's Dalila, Cortez was asked by the opera management and conductor Georges Pretre to consider an extra performance, an exceptional decision of the theatre following the enormous success of her first appearance with the house. In New York, Richard Tucker (her Don Jose for the debut night) hailed her as one of the most attractive and convincing Carmens he has ever sung with.

From then on, Cortez's career covered every major opera house in the world. Claudio Abbado invited her for the Verdi Requiem at La Scala, along with Plácido Domingo and Nicolai Ghiaurov. The celebrated Bulgarian bass was her partner for Massenet's freshly revived opera, Don Quichotte, both in Paris and Chicago, the Parisian mise-en-scene being assigned to Peter Ustinov. Always in Chicago, Cortez was a commanding and electrifying Elisabetta in Maria Stuarda opposite Montserrat Caballé (1973). The friendship and mutual respect between the two divas represented a milestone in Cortez's career. For Norma and Maria Stuarda, as well as for Don Carlo and Il Trovatore, the Catalan soprano and the Romanian mezzo-soprano were scheduled together in Lisbon, Naples, Nice, Vienna, Cologne, Madrid and, of course, at La Scala (Norma, 1974) and at the Met (Il Trovatore, 1973).

In 1972, Viorica Cortez acceded to the Arena di Verona "hall of fame", interpreting Amneris opposite the Radames of Franco Corelli. In the following years, she would become a favourite of the notoriously picky audience of what is probably Italy's most demanding opera festival.

In 1975, having become a French citizen, she returned to her long-missed Bucharest for a recital at the Atheneum.

Cortez felt at home both in the Italian and French repertoire. She portrayed a rapturous Dalila (Teatro Sao Carlos, Lisabona - 1975, Grand Opera, Paris - 1978), a powerful, intense Azucena (Metropolitan, New York - 1973, 1977, 1978, Grand Opera, Paris - 1975, Staatsoper, Vienna - 1973, 1974, 1976, Teatro alla Scala, Milan - 1978), a fragile Charlotte in Massenet's Werther (almost always with Alfredo Kraus, who named her his "absolute favourite Charlotte"), a dramatic Eboli (notably in Vienna, Bordeaux, Lisbon, Bilbao and for La Scala Bicentennial - 1978), a delicate and interiorised Marguerite in Berlioz's La Damnation de Faust (Paris, Verona), and a sovereign and shining Amneris (La Scala, Milan - 1973, Arena di Verona - 1977, Metropolitan, New York - 1979).

Nevertheless, her repertory widened with every passing year. Surprisingly, she was a shockingly tempestuous Klitemnestra in Richard Strauss' Elektra opposite Birgit Nillson (Rome, 1971). She felt no boundaries or shyness in jumping from one composer to another, mixing Monteverdi (L'Incoronazione di Poppea, Naples, 1976) with Giordano (Fedora, Bologna, 1977), Stravinsky (Oedipus Rex, La Scala, Milan, 1972, 1973, 1980) with Mussorgsky (Boris Godunov, Paris, 1980), Rossini (Tancredi, Martina Franca, 1976) with Lalo (Le Roi d'Ys, Nancy, 1979).

Career of the 1980s

During the 1970s, Viorica Cortez was practically unstoppable, going from one opera to another, jumping continents, singing Dalila in Paris one day, Azucena in Milan the next and Giulietta in Chicago the following week. Such self-imposed intensity was soon about to take its toll.

At the beginning of the '80s, Cortez's voice seemed to be slowly but certainly deteriorating. Critiques and objections became more and more frequent. Still, as the contracts were signed five years in advance, she had to sing. She was forced to cancel some L'Hérodiade performances in Avignon, some others in Marseille and she quickly searched for support besides her family and her vocal trainer. Completely healed, she returned to the stage after a couple of months, more cautious, more balanced, decided to abandon the tremendous turmoil of the past. She became quite selective in arranging her schedule. For almost 4 years, she was almost an exotic presence in Europe, due to her long-term Metropolitan engagements (Samson et Dalila - 1981, Il Trovatore, Les Contes d'Hoffmann, Adriana Lecouvreur - 1982, 1983, 1984). Still, she starred in some larger-than-life, star-directed productions in Paris (Nabucco, alongside Grace Bumbry and Sherrill Milnes - 1979, Jorge Lavelli's Oedipus Rex - 1979, Joseph Losey's Boris Godunov - 1980 or Sonja Frissell's Un ballo in maschera, alongside José Carreras - 1981).

In 1984, she was a vehement Klitemnestra in Regina Resnik's San Francisco Opera production of Elektra. She sang in Denver, Rio de Janeiro, Madrid, Bagdad, Tokyo, Osaka, Amsterdam, but she also returned to some beloved stages such as L'Arena di Verona (La Gioconda and Aida - 1988), Grand Opera, Paris (Herodias in Richard Strauss' Salome in the fascinating mise-en-scene of her dear Jorge Lavelli), Gran Teatre del Liceu, Barcelona (Il Trovatore, La Gioconda, Les Contes d'Hoffmann, Il Matrimonio Segreto - 1986, 1987, 1988, 1989), Teatro Comunale di Bologna (Un Ballo in maschera with Luciano Pavarotti - 1989). Still in 1989, she awed Paris once again, this time as La Star in Zygmund Krause's eponymous opera, directed by Jorge Lavelli. The former editor in chief of Opera International, Sergio Segalini, called her "diva assolutta".

Basis for a new career: the 1990s

Even from the middle of the '80s, Cortez, extremely conscious of the status of an artist of her calibre, started to abandon the prima donna roles in favour of more mature, real-life and age correspondent parts. She sang her last Eboli in 1982, her last Giulietta and Dalila in 1987, her last Amneris in 1988. For someone who, at a certain point, was hailed "the most beautiful mezzo-soprano in the world" it has been a question of refinement and elegance to maintain that image. She then alternated her signature roles with the ones that would become the landmarks of her new repertoire: La Cieca in La Gioconda (Verona, Barcelona), Madame Flora in Menotti's Medium (Paris, Catania), Zia Principessa in Suor Angelica (Nice, Madrid, Bilbao, Lisbon), La Marquise de Berkenfield in La Fille du Regiment (Torino, Oviedo, Madrid, Monte-Carlo, Strasbourg), Anaide in Leoncavallo's Zaza (Palermo), Ulrica in Un Ballo in maschera (Barcelona, Genova), Madame de Croissy in "Les Dialogues des Carmelites" (Avignon, Vichy), Quickly in "Falstaff" (Bordeaux, Buenos Aires, Hamburg). Her acting abilities as well as the richness of her voice made her one remarkably sought after mezzos for composition roles (character roles), a trend she followed for the next decade of her career.

Equally important, Cortez was able to sing in her native country again, after 20 years of exile. She appeared in numerous benefit galas and concerts, she gave recitals in Bucharest and Iasi, as well as opera performances ("Carmen" in Iasi - 1991, "Il Trovatore" at the National Opera in Bucharest - 1992).

The 2000s

A tragic episode marked Viorica Cortez's destiny at the beginning of 2001. Coming from Iaşi, the car her husband was driving crashed violently into a tree, killing the driver and seriously hurting the mezzo-soprano. After almost six months of recovery, she returned to the stage (La Comtesse de Coigny and Madelon in Giordano's Andrea Chénier in Sevilla), determined to pursue her career. Her comeback was emotionally highlighted by the Spanish press. Subsequently, as a confirmation of the very special relationship between the singer and the Spanish audience, she concentrated most of her career in Barcelona, Madrid, Sevilla and Bilbao, without neglecting offers that were still coming from Italy or France (notably a highly praised Old Baroness in Barber's Vanessa in Strasbourg). At the Gran Teatre del Liceu, she added to her repertoire a role she had been dreaming of since the 80s: The Old Countess from Tchaikovsky's The Queen of Spades. She reprised it in Madrid (Teatro Real, 2004). She later sang Buryovka in Janáček's Jenůfa in Barcelona (2005), where she also opened the 2007-2008 season as la Comtesse/Madelon. Again in 2008, Viorica Cortez made her return to the Monte-Carlo Opera (Starenka Buryovka in Janáček's Jenůfa). She also reprised one of her best recent characters, Madame de Croissy in Les Dialogues des Carmelites, for the opening of the 2008-2009 season at Teatro Campoamor in Oviedo, in the famed production of Robert Carsen. The performances were highly acclaimed by the press. Later on, she was scheduled to have her in-house debut with Teatro del Maggio in Florence (Cavalleria rusticana). In 2009, Viorica Cortez starred in the creation of a new opera (Une affaire etrangere) in Montpellier.

Carmen

"Carmen du siecle" - this is what the French press was headlining in the 1970s. Without any doubt, Viorica Cortez was one of the most sought after Carmens of the 1970s and '80s. She sang the opera for 278 times, more than Gianna Pederzini or Giulietta Simionato, and, since her big Covent Garden break (1968), she relentlessly deepened the character, almost identifying herself with Mérimée's and Bizet's heroine. The critics applauded her creamy, very extended voice, able to cover all three registers, her exquisite technique, her refinement in the French way of punctuating, as well as her breathtaking beauty and charisma on stage. With Carmen, Viorica Cortez gloriously entered the very exclusive club of opera stars. She sang the role at La Scala (1972, with Giuseppe di Stefano), Metropolitan Opera (1971, 1979), Royal Opera House, Covent Garden (1968, 1969, 1974), Grand Opera, Paris (1970), Staatsoper, Vienna (1970, 1971, 1973, 1976), Arena di Verona (1975, 1980), but also in Bordeaux, Marseille, Nice, Salzburg, Bilbao, Oviedo, Rome, Trieste, Bologna, Chicago, Naples, Toulouse, Beograd, Piacenza, Rio de Janeiro, Pistoia, Montreal, Lille, Avignon, Málaga, Genova, Philadelphia, Strasbourg, San Antonio, Seattle, Lisbon, Messina, Lausanne, Bucharest, etc. Her last "Carmen" was in her native Iaşi, in 1991.

Discography

There were many voices who objected that Viorica Cortez arrived too late in Western Europe and all the major recording labels had under exclusive contracts more famous mezzo-sopranos. Thus, Cortez had to content herself with sporadic recordings. The first international one, made for EMI France, was maybe another missed step: Mercedes (!) in "Carmen" alongside Grace Bumbry, Jon Vickers, Mirella Freni and Kostas Paskalis, under the baton of Raphael Fruhbeck de Burgos. By that time, Cortez had already sung the role at Covent Garden and in all France, being a demanded Carmen herself. She then had the chance of recording Azucena in "Il Trovatore" with Bruno Bartoletti and Maddalena in "Rigoletto" with Francesco Molinari-Pradelli, both operas being filmed for the German Television. A celebrated recording was that of "Il Cappello di Paglia di Firenze" by the world-famous film music composer Nino Rota. In 1977, Cortez recorded in Luxembourg her one and only aria recital, which won the Grand Prize of Academie Lyrique du Disque in France. It was later released as a CD. The lack of official recordings made Viorica Cortez always stay one step behind her illustruous colleagues Fiorenza Cossotto, Grace Bumbry, Shirley Verrett or Elena Obraztsova. Fortunately, the last decade brought, just like as in the cases of Magda Olivero, Leyla Gencer and Virginia Zeani, a flourishing of in-house live recordings: "Oberto, conte di San Bonifacio" (Bologna, 1977), "Aida" (Vienna, 1973, Denver, 1986), "Elektra" (Rome, 1971), "Norma" (Naples, 1973, Caracas, 1975), "Maria Stuarda" (Chicago, 1973), "Il Trovatore" (Paris 1975, New York 1978, 1981), "La Favorita" (Genova, 1976), "Don Carlo" (Milan, 1978), "Adriana Lecouvreur" (New York, 1983), "Gioconda" (Verona, 1988), "Suor Angelica" (Madrid, 1993), "Zaza" (Palermo, 1994), "La Fille du regiment" (Madrid, 1996), "Les contes d'Hoffmann" (Orange, 2002), "Jenůfa" (Barcelona, 2005).

Personal life

Viorica Cortez was married three times: first, with the noted Romanian sculptor Marcel Guguianu, then with the famous French composer Emmanuel Bondeville, former manager of the Paris Opera and Opera Comique and with the Romanian-born historian Adolf Armbruster. From the first marriage, the singer has one daughter - Catalina. The artist currently resides in Paris





Viorica Cortez-o celebră mezzo-soprană

Viorica Cortez (n. 26 decembrie 1935, Iaşi) este o celebră mezzo-soprană română.

A început să studieze muzica la Conservatorul din oraşul Iaşi. Încă studentă fiind, a obţinut Marele Premiu la Concursul Internaţional de Canto din Toulouse (1964). Au urmat Marele Premiu special "Kathleen Ferrier" din t’Hertogenbosch (Olanda, 1965) şi Premiul I cu medalie de aur al Concursului Internaţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti (1967). Premiul de la Toulouse i-a deschis imediat toate marile scene. Fără a mai trece prin roluri mici, a obţinut un contract în Franţa pentru rolul principal din opera "Samson şi Dalila" de Camille Saint-Saëns.

În anul 1971 a decis să rămână în Franţa. După emigrare şi până în decembrie 1989 nu a mai avut voie să cânte pe nici o scenă din România. A obţinut cetăţenia franceză, dar nu a renunţat nici la cea română.






Michael Cretu-creator of the Enigma project.

Mihai Creţu, also known as Michael Cretu or Curly M.C. (born 18 May 1957, in Bucharest, Romania), is a Romanian musician best known as the creator of the Enigma project.

He has worked with many producers, musicians, and artists in his long career. These include Sandra, Frank Farian, Boney M, Goombay Dance Band, Peter Cornelius, Manfred "Tissy" Thiers and Mike Oldfield in his pre-Enigma days, and Jens Gad, Frank Peterson, David Fairstein, ATB, Jam & Spoon, Peter Ries, Ruth-Ann Boyle and Andru Donalds during the course of the project.

In 2001, Crocodile-Music, Cretu's management stated that a total of 100 million Cretu-produced records had been sold.By the year 2008, Michael Cretu's Enigma project had sold over 50 million studio albums according to the official site.

He owned A.R.T. Studios, a recording studio, which was situated within a private home of his on the island of Ibiza. Since it was demolished in May 2008, he now uses a mobile computer based studio.

Background

Cretu was born to a Romanian father and a mother of Austrian ancestry. His uncle, Ion Voicu, a famous Romanian violinist and the director of the Bucharest Philharmonic told Michael's parents that he had talent in music and as such, he studied classical music at Liceul Nr. 2 in Bucharest in 1965 and in Paris, France, in 1968.He later attended the Academy of Music in Frankfurt, Germany, from 1975 to 1978, attaining a degree in music. Cretu was taken on as a keyboard player and producer for Frank Farian, the German mastermind behind successful acts of the 1970s and 1980s such as Boney M and Milli Vanilli.

In the 1980s, Cretu took over production for the pop quartet Hubert Kah and started writing songs with the band leader Hubert Kemmler, achieving a number of hits. Among his other work, Cretu was also one of the producers of Mike Oldfield's 1987 album Islands, specifically on its sixth track, "The Time Has Come" and the producer of Peter Schilling's 1989 album The Different Story (World of Lust and Crime), specifically on its first track, "The Different Story (World of Lust and Crime)."

In 1998, Cretu teamed up with Jens Gad (they previously worked together on Le Roi Est Mort, Vive Le Roi!) and created the album The Energy of Sound under the name Trance Atlantic Airwaves. Cretu and Gad also worked with Jamaican singer Andru Donalds, achieving some success in Europe with a cover version of the song "All Out of Love" (1999).

Cretu met his future wife, Sandra Lauer, when he was playing keyboards on the band Arabesque’s live touring show. In collaboration with several Hubert Kah band members, he co-wrote and produced several successful albums and singles for her, beginning with the song "Maria Magdalena" which topped the charts in 21 countries. The band was simply called Sandra, although Sandra's full name is now often used for filing and identification purposes. Cretu married her on 7 January 1988. They have twins named Nikita and Sebastian, who were born in July 1995. Michael and Sandra divorced in November 2007, citing "personal and professional differences".


Another band of Cretu's was called Moti Special ("Cold Days, Hot Nights"), which Cretu produced and performed with in the mid-1980s.

He owned the first A.R.T. Studios in Ibiza before moving to a new mansion in the Ibiza hills. His new house, near Sant Antoni de Portmany on the western coast of Ibiza, is a Moroccan-style mansion and was designed and built over nine years by Bernd Steber and Gunter Wagner. It also features a brand new, state-of-the-art recording studio. The Spanish High Court deemed the house to have been built illegally and in infringement of Spanish environmental regulations which led to the €18 million villa being razed in May 2009.

Cretu as a solo artist

Cretu's first solo release was the single Wild River in 1978. His first solo album was released in 1979 and was titled Ausgewählte Goldstücke as a German-language release, and Moon, Light & Flowers as an English-language release.

Cretu's second solo album, titled Legionäre, was released in 1983. This album had German-language lyrics and was sung by Michael. It was co-produced and supervised by Harald Steinhauer and mastered by Armand Volker.

Cretu's third solo album was titled Die Chinesische Mauer and was released in 1985. The literal English translation is The Chinese Wall, or as it is better known, The Great Wall of China. Like his previous album, this had German-language lyrics, was sung by Michael, and was co-produced by Armand Volker. This album was also released as a separate album with English-language lyrics and a different track listing under the name The Invisible Man. Several of the tracks on The Invisible Man were edited slightly and, therefore, was different length than the German-language versions on Die Chinesische Mauer. This featured the song "Samurai," which became a minor hit.

The Enigma project

After Cretu's marriage to Sandra in 1988, he had an idea, following suggestions made by David Fairstein, for a musical new-age dance project under the name, presented by Fairstein, of Enigma. Cretu worked with Frank Peterson and David Fairstein to create their ground-breaking first single "Sadeness," which became a surprise hit. MCMXC a.D., the album, which was released in 1990, was hugely successful. It is believed to have sold about 20 million copies worldwide. One of the aims of Enigma was to present music that has never been heard before and is not being produced anywhere, which also forced Cretu to continually move in new musical directions and to stay ahead of imitators.

MCMXC a.D. stayed on the charts for 282 weeks on the Billboard charts and dropped off two years after its second album, The Cross of Changes, was released in 1993. Prior to this, Frank Peterson had some disagreements with Cretu and he left the project in 1991. Cretu changed Enigma's direction from Gregorian chants to tribal chants for its second album, and this led to “Return to Innocence,” which became a worldwide hit.

Cretu was approached by Paramount Pictures to write the soundtrack of the movie Sliver and he came up with another 1993 single, “Carly's Song,” the title of the track based on the character of the leading actress in the movie.

In 1996, Enigma's third album, Le Roi Est Mort, Vive Le Roi! was released. Stylistically, it sounded like a combination of the first and second albums, but it failed to achieve the same level of success.

For the fourth album, Cretu steered the project in another direction by using samples of Carl Orff's Carmina Burana for the album The Screen Behind the Mirror. Andru Donalds and Ruth-Ann Boyle first appeared on this release. Although Jens Gad had been working with Cretu on the earlier albums, this was the first time that he had been given actual credits.

Deciding that the first chapter for Enigma was closed, Cretu released two sets of compilation albums: Love Sensuality Devotion: The Greatest Hits and Love Sensuality Devotion: The Remix Collection.

By then Cretu was undecided if he should continue with the project, but eventually he came up with Voyageur in 2003. Familiar sounds of the Shakuhachi flute, tribal, or Gregorian chants were replaced with more pop-oriented tunes and beats. In March 2006, a new single called "Hello & Welcome" was released in anticipation of another album.

A Posteriori was the sixth Enigma studio album. It was released 22 September 2006.

Seven Lives Many Faces became the seventh Enigma studio album. It was released 19 September 2008.

Discography

Solo Albums

1979 – Moon, Light & Flowers

1983 – Legionäre

1985 – Die Chinesische Mauer

1985 – Invisible Man (English version, different title though, of Die Chinesische Mauer) [#24 Switzerland, #16 Sweden]

Solo Singles

1978 - "Shadows Over My Head"

1978 - "Wild River"

1979 - "Moonlight Flower"

1983 - "Total Normal"

1983 - "Zeitlose Reise"

1983 - "Der Planet Der Verlorenen Zeit"

1983 - "Today, Today"

1984 - "Schwarzer Engel"

1985 - "Carte Blanche"

1985 - "Die Chinesische Mauer"

1985 - "Samurai" (German Version)

1985 - "Samurai (Did You Ever Dream)" (English Version) [#3 Austria, #2 Switzerland, #4 Sweden, #1 Greece, #4 Italy, #12 Germany]

1985 - "Silver Water"

1986 - "Gambit"

1987 - "School's Out" (Cretu & Thiers)

1987 - "When Love Is The Missing Word" (Cretu & Thiers)

1988 - "Don't Say You Love Me (Let Me Feel It)" (Cretu & Thiers)

1992 - "Rettungsringe sterben aus" (Cretu & Cornelius)

1992 - "Nur die Hoffnung nicht"(Cretu & Cornelius)

1993 - "Captain Right" (Cretu & Thiers)

Collaborations

1980 – Topaz: "Topaz"

1981 – Peter Kent "Happy Weekend"

1982 – Severine

1983 – Mireille Mathieu; "Ein Neuer Morgen"

1983 – Mary and Gordy

1983 – Peter Cornelius; "Fata Morgana"

1985 – Moti Special: Motivation

1987 – Mike Oldfield: Islands

1987 – Inker & Hamilton: Dancing Into Danger

1987 – Cretu And Thiers: School's Out

1988 – Cretu and Thiers: Belle Epoque

1992 – Cornelius and Cretu: Cornelius and Cretu

1998 – Trance Atlantic Air Waves: The Energy of Sound

Sandra

Michael Cretu worked as writer, producer and performer on most of his then-wife's releases:

1985: The Long Play [#12 Germany, #8 Norway, #2 Sweden, #18 Austria, #4 Switzerland]

1986: Mirrors [#16 Germany, #14 Norway, #40 Sweden, #13 Switzerland]

1987: Ten On One [#19 Germany, #28 Austria, #14 Switzerland]

1988: Into a Secret Land [#14 Germany, #18 Norway, #22 Sweden, #13 Austria, #9 Switzerland]

1988: Everlasting Love

1990: Paintings in Yellow [#4 Germany #30 Sweden, #14 Austria, #8 Switzerland]

1992: Close to Seven [#7 Germany, #20 Norway, #27 Sweden, #26 Austria, #13 Switzerland]

1992: 18 Greatest Hits [#10 Germany, #7 France, #36 Sweden, #27 Switzerland #1 Finland]

1995: Fading Shades [#42 Germany, #37 Switzerland]

1999: My Favourites [#16 Germany, #15 Norway, #43 Switzerland]

2002: The Wheel of Time [#8 Germany, #63 Austria, #68 Switzerland]

Enigma

Mihai Creţu-creatorul proiectului muzical Enigma.


Mihai Creţu, cunoscut ca Michael Cretu şi Mihai Cretu (n. 18 mai, 1957, Bucureşti, România), este un muzician şi producător muzical român, activ muzical în Germania şi Europa de Vest, domiciliat în insula spaniolă Ibiza, cunoscut mai ales ca fiind creatorul proiectului muzical Enigma.

Michael Creţu s-a născut în 1957 în România, dintr-un tată român şi o mamă de origine austriacă. Unchiul său, celebrul violonist Ion Voicu, a fost cel care i-a descoperit talentul muzical. În 1988, Creţu s-a căsătorit cu cântăreaţa Sandra Lauer, cu care are doi băieţi gemeni, Nikita şi Sebastian, născuţi în 1995. În noiembrie 2007, Michael şi Sandra au divorţat, invocând 'divergenţe personale şi profesionale.

Mihai Creţu a studiat muzica clasică la liceul numărul 2 din Bucureşti şi la Paris, începând din 1968. În perioada 1975 - 1978, a urmat cursurile Academiei de muzică din Frankfurt, obţinând licenţa în muzică. De formaţie pianist Creţu a lucrat ca producător şi interpret la instrumente cu clape pentru Frank Farian, germanul care s-a aflat în perioada anilor 1970 - 1980, în spatele marilor succese comerciale numite Boney M şi Milli Vanilli.

Mihai Creţu, cunoscut sub pseudonimul artistic de Curly M.C., a lucrat înaintea proiectului său muzical Enigma cu numeroşi producători, muzicieni şi artişti, printre care se numără Sandra Creţu, Frank Farian, Boney M, Goombay Dance Band, Peter Cornelius, Manfred "Tissy" Thiers şi Mike Oldfield. În timpul rulării proiectului Enigma a colaborat cu alţi muzicieni precum sunt Jens Gad, Frank Peterson, David Fairstein, ATB, Jam & Spoon, Peter Ries, Ruth-Ann Boyle şi Andru Donalds.

Axat pe producere şi aranjament muzical, Creţu lucrează în propriul său studio muzical, numit Studioul A.R.T., situat chiar la reşedinţa personală a cuplului Michael şi Sandra Cretu, din insulele Baleare, pe insula Ibiza.

Conform propriului său web site, până la finele anului 2001, Mihai Creţu ar fi vândut peste 100 de milioane de albume .

Background

Creţu a studiat muzica clasică la Liceul Nr. 2 din Bucureşti în anul 1965 şi în Paris, Franţa în anul 1968. Mai târziu a urmat Academia de Muzică din Frankfurt, Germania din anul 1975 pînă în 1978, obţinând o diplomă universitară în muzică. Creţu a fost recunoscut ca un cântăreţ la pian electronic şi a produs melodii pentru Frank Farian, maestrul German care s-a aflat în spatele succesului din anii 1970 şi 1980 al cunoscuţilor cântăreţi Boney M şi Milli Vanilli.

In anii 80's Creţu a devenit producătorul cvartetului pop Hubert Kah şi a început să scrie melodii cu liderul de formaţie Hubert Kemmler, scoţând numeroase hituri. Among his other work, Creţu a fost deasemenea unul dintre producătorii albumului Mike Oldfield's 1987, Islands, mai ales cea de a şasea melodie, "The Time has Come" şi producătorul albumului din anul 1989 al lui Peter Schilling , The Different Story (World of Lust and Crime).

Creţu a întâlnit-o pe viitoarea lui soţie Sandra Lauer (mai târziu Sandra Creţu) atunci când cânta la orgă electrică în turneul live cu grupul Arabesque. În colaborare cu mai mulţi membri ai formaţiei, cum ar fi Hubert Kah, a fost co-producător şi a produs mai multe albume de succes pe care i le-a dedicat ei, începând cu melodia "Maria Magdalena" care a fost pe locul 1 în top în 21 de ţări. Noua formaţie s-a numit simplu Sandra, deşi numele întreg al Sandrei este foarte des folosit în scopuri financiare. Creţu s-a căsătorit cu Sandra Lauer pe data de 7 ianuarie, 1988. Au avut doi copii gemeni Nikita şi Sebastian, care s-au născut în anul 1995.

O altă formaţie lansată de Creţu s-a numit Moti Special ("Cold Days, Hot Nights"), cu care Creţu a produs melodii şi a cântat la mijlocul anilor 80.

A fost patronul casei de muzică A.R.T. Studios din Ibiza, înainte să se mute la o nouă reşedinţă din dealurile Ibizei. Noua lui casă din coasta vestică şi romantică a insulei Ibiza este o casă de stil marocan spectaculoasă şi a fost ridicată în 9 ani de către Bernd Steber şi Gunter Wagner. De asemenea deţine un studio de înregistrări foarte modern, care a păstrat numele iniţial, din care speră să scoată mai multe albume pe viitor.

În anul 1998, Creţu a mai făcut odată echipă cu Jens Gad (în trecut au lucrat împreună la Le Roi Est Mort, Vive Le Roi!) şi au lansat albumul The Energy of Sound sub numele Trance Atlantic Airwaves. Creţu şi Gad au lucrat de asemenea cu cântăreţul Jamaican Andru Donalds, care a avut un succes în Europa cu melodia "All Out of Love" din anul (1999)..

Viaţa lui Creţu ca artist solo

Primul solo al lui Creţu a fost lansat o dată cu single-ul Wild River, în anul 1978. Primul său album solo a fost lansat în anul 1979 şi a fost intitulat Ausgewählte Goldstücke ca produs German, şi Moon, Light & Flowers ca producţie realizată în limba engleză.

Al doilea album solo al lui Creţu, intitulat Legionäre, a fost lansat în anul 1983. Acest album a avut versuri în limba germană şi au fost compuse de Mihai. A fost co-producător şi supervizat de Harald Steinhauer şi l-a avut ca profesor pe Armand Volker.

Al treilea album solo al lui Creţu s-a intitulat Die Chinesische Mauer, şi a fost lansat în anul 1985. În limba engleză traducerea titlului ar fi "The Chinese Wall", şi este mai bine cunoscut ca, "The Great Wall of China". În română s-ar traduce Marele zid chinezesc. La fel ca şi albumul precedent, acesta are versuri în limba germană, care au fost compuse de Mihai, şi coproducător a fost Armand Volker. Acest album a fost de asemenea lansat separat în limba engleză şi o versiune diferită a melodiei este cunoscut sub numele "The Invisible Man". Câteva din melodiile din "The Invisible Man" au fost uşor editate, şi de aceea diferă puţin de versiunea germană Die Chinesische Mauer.

Proiectul Enigma


După ce s-a căsătorit cu Sandra în 1988, Creţu a avut o idee bazată pe sugestiile lui David Fairstein, pentru un proiect muzical "new age dance", sub numele -sugerat de Fairstein- Enigma. Împreună cu Frank Peterson şi David Fairstein, Creţu a creat primul lor single, o melodie inovativă intitulată Sadness, care a avut un succes neaşteptat. Albumul MCMXC a.D., lansat în 1990, a avut un succes uriaş. Se presupune că s-au vândut cam 20 de milioane de exemplare în toată lumea. Unul dintre scopurile proiectului Enigma era de a oferi muzică nemaiauzită până atunci, şi care nu se mai producea nicăieri, ceea ce l-a obligat pe Creţu să caute mereu noi direcţii muzicale şi să nu se lase depăşit de imitatori.

MCMXC a.D. a rămas pentru 282 de săptămâni în topurile Billboard, şi a ieşit doar la doi ani după lansarea celui de-al doilea album Enigma, The Cross of Changes, în 1993. Peterson avusese deja neînţelegeri cu Creţu şi a părăsit proiectul în 1991. Enigma folosise până acum cânturi gregoriene, dar Creţu a decis să se axeze pe cântece tribale pentru al doilea album. Aşa a apărut Return to Innocence, care va deveni hit mondial.

Paramount Pictures i-a propus lui Creţu să compună coloana sonoră pentru filmul Silver, şi astfel, în 1993 a apărut încă un single Enigma, Carly's Song, numit după personajul principal din film.

În 1996, Le Roi Est Mort, Vive Le Roi!, al treilea album Enigma, a fost lansat. Din punct de vedere stilistic, este o combinaţie între primele două albume, dar nu s-a bucurat de acelaşi succes.

Pentru al patrulea album, The Screen Behind the Mirror, Creţu a schimbat din nou direcţia muzicală, folosind fragmente din Carmina Burana. Andru Donalds şi Ruth-Ann Boyle au apărut pentru prima dată pe acest album. Deşi Jens Gad lucrase cu Creţu la albumele precedente, este creditat pentru prima oară acum.

Hotărând că primul capitol al proiectului Enigma se încheiase, Creţu a lansat două albume compilaţii: Love Sensuality Devotion: Greatest Hits şi Love Sensuality Devotion: The Remix Collection.

Creţu nu mai era convins să continue proiectul, dar totuşi a compus Voyageur în 2003. Sunetele de flaut Shakuhachi şi cânturi gregoriene şi tribale cu care îşi obişnuise ascultătorii au fost înlocuite de ritmuri mai pop. În martie 2006, un nou single numit Hello & Welcome a fost lansat, în aşteptarea următorului album.

Ultimul său album, al şaselea din istoria Enigma, se numeşte A Posteriori. A fost lansat pe 22/25 septembrie 2006.

Discografie

Carieră solo

1979 – Moon, Light & Flowers

1983 – Legionäre

1985 – Die Chinesische Mauer

1985 – Invisible Man

2004 – Mystic hits (bootleg)

Colaborări

Michael Cretu worked as a writer, performer, or producer on these albums:

1985 – Moti Special: Motivation

1987 – Mike Oldfield: Islands

1987 – Cretu And Thiers: School's Out

1988 – Cretu and Thiers: Belle Epoque

1992 – Cornelius and Cretu: Cornelius and Cretu

1998 – Trance Atlantic Air Waves: The Energy of Sound

Enigma

Gheorghe Dumitru Mureşan-the tallest man to ever play in the NBA

Gheorghe Dumitru Mureşan, (born February 14, 1971 in Triteni, Romania), also known as Ghiţă  or George, is a retired Romanian professional basketball player. At 7 ft 7 in (2.31 m), he is tied with Sudanese player Manute Bol as the tallest man to ever play in the NBA. Like Bol, both his parents are of average size, but unlike Bol his great height is the result of a pituitary disorder.


NBA career

Mureşan was born in Triteni, in the Romanian district of Cluj to a poor family, and played competitive basketball at Cluj University. He played professionally in the French league with Pau-Orthez during the 1992–93 season and was an instant hit with fans. The NBA took interest in him and he was selected by the Washington Bullets in the 1993 NBA Draft.[1] He played in the NBA from 1993 to 1994 showing signs of a promising career that was derailed by injuries.

After returning to France and playing for the start of the 1995–96 season with Pau-Orthez, he was named the NBA's Most Improved Player for the 1995–96 season after averaging 14.5 points, 9.6 rebounds, 2.26 blocks per game while making a league-leading 58.4 percent of his field goals. He led in field goal percentage again the following season, with a 60.4% average. Overall, he holds career averages of 9.8 points, 6.4 rebounds, 0.5 assists, 1.48 blocks per game and a .573 field goal percentage. He joined the New Jersey Nets for the final 31 games of his career. After retiring from the NBA, Mureşan returned to the French league for three more years before returning to settle in Franklin Lakes, New Jersey with his family. He normally wore number 77, in reference to his height.

Personal life

Outside of basketball, Mureşan has dabbled in acting, playing the title character in 1998 film My Giant with his co-star, comedian Billy Crystal. He also played a ventriloquist in rap artist Eminem's breakout video "My Name Is", appeared in commercials for Snickers bars and ESPN. On March 11, 2007, he played a game for the Maryland Nighthawks as part of the tallest lineup in the history of basketball.This is also the only basketball game he's ever played where he is not the tallest person on the court, as Sun Mingming is 7 foot 9 (2.36m) - 2 inches taller.

Gheorghe Dumitru Mureşan-cel mai înalt jucător din istoria NBA.

Gheorghe Dumitru Mureşan (* 14 februarie 1971) este un fost jucător NBA născut în România. La înălţimea de 2,31 m, deţine împreună cu Manute Bol titlul de cel mai înalt jucător din istoria NBA.


A încercat şi actoria, fiind un personaj principal în filmul Gigantul Meu din 1998, în care a jucat împreună cu Billy Crystal.

Recordul său pentru naţionala României este de 42 de puncte, reuşite într-un meci cu Suedia, în noiembrie 1992. În 1993 a pătruns în liga profesionistă nord-americană (NBA), evoluând cinci sezoane pentru Washington Bullets (1993-1998) şi două pentru New Jersey Nets (1998-2000). În sezonul 1995-1996 a primit premiul NBA Most Improved Player Award.

Sunday, February 14, 2010

Maia Morgenstern


Maia Morgenstern (born May 1, 1962) is a Romanian film and stage actress,described by Florin Mitu of AMOS News as "a symbol of Romanian theater and film". In the English-speaking world, she is probably best known for the role of Mary, the mother of Jesus, in Mel Gibson's The Passion of the Christ. In Romania, she has been nationally known since her 1992 role as Nela in Balanţa, a film known in the United States as The Oak, set during the waning days of Communist Romania.

Biography

Born in Bucharest, in a Jewish family,she graduated from the Film and Theatre Academy of Bucharest in 1985. She then played at the youth theater (Teatrul Tineretului) in Piatra Neamţ until 1988, and at the Teatrul Evreiesc de Stat (State Jewish Theatre) in Bucharest 1988-1990. From 1990–1998 she was a member of the company of the National Theatre in Bucharest, and since 1998 of Teatrul Bulandra, also in Bucharest; in addition, she continues to act at the State Jewish Theatre and other Bucharest theaters and elsewhere in Romania. Among her notable stage roles in recent years, in a Romanian-language production of The Blue Angel (Îngerul Albastru in Romanian) at Bucharest's Odeon Theater, in 2001-2 she played (to great critical acclaim) Lola Lola, the character made famous by Marlene Dietrich. At the same time, she was also playing the role of Kathleen Hogan in a Romanian-language production of Israel Horovitz's Park Your Car in Harvard Yard at the State Jewish Theater.

Morgenstern has appeared in numerous films, primarily in Hungarian and Romanian-language roles. In The Passion of the Christ, she performs a role in Aramaic, but like the other actors in the cast of that film, she simply memorized her lines phonetically.

Her surname Morgenstern means "Morning Star", a title of the Virgin Mary, the character she played in The Passion of the Christ. Mel Gibson, a devout Traditionalist Catholic, thought this of great significance when casting her. In interviews, she has defended The Passion against allegations of antisemitism, saying that the high priest Caiaphas is portrayed not as a representative of the Jewish people, but as a leader of the establishment, adding that "Authorities throughout history have persecuted individuals with revolutionary ideas."

She has been married twice and has 3 children: Tudor Aaron, Eva Leea Cabiria and Ana Isadora.

She has won several major awards as an actress:

Best Actress for: Cei care platesc cu viaţa ("Those who pay with their lives", 1991), Romanian Filmmakers Union

UNITER (Romanian theater association) Lucia Sturdza Bulandra Prize (1990) for her stage role as Medea in Trilogia antică (Ancient Trilogy), directed by Andrei Şerban.

Best Actress for: Balanţa (1992), European Film Awards

Best Actress for: Balanţa (1992), Cinéma Tout Ecran (Geneva Film Festival)

Best Actress for: Balanţa (1992), Romanian Filmmakers Union

UNITER best actress award (1993), for her role in Ghetto at the Romanian National Theatre.

UNITER (1995) award for her performance in the stage production of Lola Blau.

Best Film Actress for: The Passion of the Christ (2004), Ethnic Multicultural Media Awards (EMMA Awards), UK


Vezi mai multe video din Film

Maia Morgenstern

Născută în Bucureşti, într-o familie evreiască, Maia Morgenstern a studiat la Academia de teatru şi film între 1981 şi 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale". Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola, din Îngerul albastru (der Blaue Engel), sau Kathleen Hogan în Park Your Car in Harvard Yard. Ea este cunoscută publicului român mai ales pentru rolurile din filmele Balanţa, Cel mai iubit dintre pământeni, Patimile lui Hristos.


Maia Morgenstern a fost căsătorită de două ori. Are 3 copii: Tudor Aaron, Eva Lea Cabiria şi Ana Isadora.

Numele ei, Morgenstern, înseamnă în germană "Luceafărul de dimineaţă", nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a jucat în filmul "Patimile lui Hristos". Regizorul Mel Gibson, un devotat romano-catolic, pare să fi luat în considerare, printre altele, acest detaliu ca fiind semnificativ pentru alegerea ei în acest rol.

Filmografie (selectivă)



Secretul lui Bachus , Geo Saizescu, 1984

Rămânerea (engleză, Forgotten by God) - 1990

Balanţa (engleză, The Oak) - 1992

Cel mai iubit dintre pământeni (engleză, The Earth's Most Beloved Son) - 1993

Trahir - 1993

Siódmy pokój (engleză, The Seventh Room) - 1995

Privirea lui Ulyse (engleză, Ulysses' Gaze) - 1995

Witman fiúk (engleză, The Witman Boys)-1997

Omul zilei (engleză, Man of the Day) - 1997

Patul lui Procust - 2001

Patimile lui Hristos (engleză, The Passion of The Christ) - 2004

Orient Expres - 2004

15 - 2005


Mariana Nicolesco

Mariana Nicolesco (November 28, 1948) is a Romanian operatic soprano, particularly associated with Mozart and the bel canto repertory.

Born Mariana Niculescu in Guajani, Romania, She trained first as violinist at the Cluj-Napoca Conservatory, she then went on a scholarship to the Accademia Nazionale di Santa Cecilia in Rome, where she studied voice with Jolanda Magnoni, and later had lessons from Rodolfo Celletti and Elisabeth Schwarzkopf in Milan. Upon graduation, she won the Rossini International Voice Competition organized by RAI. She came in contact with conductor Thomas Schippers, who did much to further her career, and invited her to Cincinnati, where she made her operatic debut as Mimi in 1972. She returned to Italy, and appeared at the opera houses of Trieste, Venice, Florence, and Rome. She made her debut at the Metropolitan Opera in 1978, as Violetta (a role she has sung over 200 times around the world). She also appeared in Chicago and San Francisco.

Nicolescu went on to perform in a multitude of opera houses; notably La Scala in Milan, Opéra de Paris, Vienna State Opera, Munich State Opera, Liceo in Barcelona, Semperoper in Dresden, Berlin State Opera, Monte Carlo Opera, as well as numerous concert halls (Carnegie Hall, Royal Festival Hall, Concertgebouw, Musikverein, Moscow Conservatory), and classical music festivals (Salzburg Festival, Rossini Opera Festival, Casals Festival).

Nicolesco defended a wide repertoire from baroque to verismo, with a special affinity for Mozart and the Italian bel canto, notable roles included; Donna Elvira, Celia, Elettra, Anna Bolena, Beatrice di Tenda, Maria Stuarda, Elisabetta, Amalia, Desdemona, etc.

A soprano drammatica d'agilità, she has a rich and vibrant voice and a strong stage presence. She can be heard in a few recordings, notably; Beatrice di Tenda and Maria di Rohan. She had a rather surprisingly short career - the voice had top quality. One of many great Romanian Violettas: Zeani, Gheorghiu...

Honors

Nicolescu holds a Ph.D. in Arts and a Doctor Honoris Causa from the Gheorghe Dima Music Academy in Cluj-Napoca. She is also Honorary Professor and Doctor Honoris Causa of Transylvania University of Braşov, Honorary Member of the Romanian Academy, and a member of the Honorary Committee of the International Yehudi Menuhin Foundation. She was awarded the Grand Cross of the Order Of the Star of Romania, the highest Romanian honor.





Mariana Nicolesco


Mariana Nicolesco, născută Mariana Nicolescu, (n. 1948, Găujani, judeţul Giurgiu) este o soprană română.


Soprana Mariana Nicolesco a cântat pe renumite scene ale lumii, începând cu Teatrul Scala din Milano, unde a debutat în premiera mondială a operei La Vera Storia de Luciano Berio. Ulterior va apare în numeroase noi puneri în scenă, recitaluri şi concerte, atât la Milano cât şi la München, Viena, Paris, Chicago, Hamburg, San Francisco, Barcelona, Roma, Dresda, Tokyo, Berlin, la Festivalul de la Salzburg şi la Rossini Opera Festival de la Pesaro.

Mariana Nicolescu a strălucit în spectacole semnate de Giorgio Strehler, Patrice Chéreau, Luca Ronconi, Jean-Pierre Ponnelle, Franco Zeffirelli, Pier Luigi Pizzi, Jonathan Miller, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Lorin Maazel, Peter Maag, Filippo Patané, Alberto Zedda, Colin Davis, şi a cucerit publicul marilor săli de concert, Carnegie Hall din New York, Royal Festival Hall la Londra, Accademia Santa Cecilia de la Roma, Concertgebouw din Amsterdam, Musikverein la Viena, Marea Sală a Conservatorului din Moscova.

Soprana Mariana Nicolesco e aclamată pe cele mai renumite scene ale lumii, începând cu Teatrul alla Scala din Milano, unde a debutat în premiera mondială a operei La Vera Storia de Luciano Berio, unde apare apoi în numeroase noi puneri în scenă, recitaluri şi concerte, ca şi la Metropolitan Opera din New York, la München, Viena, Paris, Chicago, Hamburg, San Francisco, Barcelona, Roma, Dresda, Tokio, Berlin, la Festivalul de la Salzburg şi la Rossini Opera Festival de la Pesaro. Ea străluceşte în spectacole semnate de Giorgio Strehler, Patrice Chéreau, Luca Ronconi, Jean-Pierre Ponnelle, Franco Zeffirelli, Pier Luigi Pizzi, Jonathan Miller, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Lorin Maazel, Peter Maag, Filippo Patané, Alberto Zedda, Colin Davis, şi cucereşte publicul marilor săli de concert, Carnegie Hall din New York, Royal Festival Hall la Londra, Accademia Santa Cecilia de la Roma, Concertgebouw din Amsterdam, Musikverein la Viena, Marea Sală a Conservatorului din Moscova. Personalitate ieşită din comun, Mariana Nicolesco a captivat dintotdeauna publicul de pretutindeni, de la prima sa apariţie în rolul Violettei din La Traviata dirijată de Thomas Schippers şi pusă în scenă de Gian Carlo Menotti la Florenţa. Ea avea să interpreteze acest rol de peste două sute de ori. Alte culmi ale repertoriului său verdian sunt Leonora în Il Trovatore, Desdemona în Otello, Amelia în Simon Boccanegra, operă înregistrată de asemenea pe CD. Principalele sale roluri mozartiene sunt Donna Elvira în Don Giovanni, cu Sawallisch la München şi cu Muti la Scala, Cinna în Lucio Silla în regia lui Chéreau tot la Scala, Vitellia în La Clemenza di Tito cu Maag, Elettra în Idomeneo cu Ozawa la Tokyo şi Salzburg. La Teatrul alla Scala, Mariana Nicolesco a participat deopotrivă la renaşterea repertoriului baroc, cu L'Orfeo de Luigi Rossi şi Fetonte de Niccolò Jommelli, în regia lui Luca Ronconi, impunându-se în belcanto ca soprană drammatico d'agilità, cu interpretarea operei Beatrice di Tenda de Bellini la Teatrul La Fenice din Veneţia. Înregistrarea pe CD a acestei opere este considerată o piatră de hotar în discografia belliniană, alături de Maria di Rohan de Donizetti, de asemenea înregistrată pe CD, Elizabeta I în Roberto Devereux, Anna Bolena, Maria Stuarda de acelaşi compozitor, şi de recitalurile sale la Teatrul alla Scala, Carnegie Hall sau Marea Sală a Conservatorului din Moscova. Mariana Nicolesco a interpretat în premieră mondială şi înregistrat pe CD cantatele Gli Amori di Teolinda de Meyerbeer, precum şi Alyssa şi Alcyone de Ravel. Ea a înregistrat de asemenea pe CD Le Nozze di Figaro de Mozart şi La Rondine de Puccini. La invitaţia Papei Ioan Paul al II-lea, Mariana Nicolesco a cântat în primul Concert de Crăciun în Vatican, transmis în Mondovisione, vechile colinde româneşti ascultate de un miliard de oameni. Ea a interpretat în premieră mondială, sub bagheta lui Lorin Maazel, Seven Gates of Jerusalem, capodopera lui Krzysztof Penderecki dedicată celor 3000 de ani ai Oraşului Sfânt, partea sopranei fiind compusă pentru vocea sa. Mariana Nicolesco a terminat Şcoala de Muzică din Braşov cu Concertul pentru vioară de Bruch, s-a înscris la Conservatorul din Cluj şi a dobândit prin concurs o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, unde studiază canto cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti şi cu Elisabeth Schwarzkopf. Câştigă Concursul Internaţional Voci Rossiniane organizat la Milano de Radioteleviziunea Italiană RAI, începând o remarcabilă carieră internaţională. Mariana Nicolesco apare în 1991 pentru prima dată în faţa publicului din ţara natală, la Ateneul Român din Bucureşti, şi oferă ulterior, în fiecare an, Concerte Extraordinare cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu, între altele celebrând în 1993 cei 125 de ani şi în 1998 cei 130 de ani ai acesteia. Revenind în România, Mariana Nicolesco şi-a pus toate eforturile în slujba tinerilor artişti de mare talent. Peste zece mii de persoane o întâmpină la Brăila la fiecare dintre concertele sale menite să susţină Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée pe care l-a creat, al cărui suflet este, şi care onorează memoria primei interprete a operei Tosca de Puccini, născută în oraşul de la Dunărea de Jos. În anii dintre o ediţie şi alta a Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, Mariana Nicolesco oferă laureaţilor competiţiei Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes. Preşedinta Fundaţiei Darclée şi a Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, la care au luat parte până acum peste 1500 de tineri artişti din România şi alte 45 de ţări din 5 continente, pe care l-a situat de la bun început la nivelul celor mai importante manifestări de acest gen din lume, ea a izbutit să facă în aşa fel ca publicul său, entuziast şi numeros, să fie nelipsit în prezent şi de la concertele tinerilor artişti, cărora nu ezită să li se alăture, şi care au strălucit în reprezentaţiile dedicate muzicii lui Mozart, Rossini, Donizetti, Verdi sau Puccini. Mariana Nicolesco a creat la New York The Romanian Atheneum International Foundation şi la Bucureşti Fundaţia Internaţională Ateneul Român. Aceste organizaţii non-profit sunt menite să sprijine perpetuarea vechilor tradiţii culturale ale ţării şi au participat la restaurarea Ateneului Român, construit în 1888. Fundaţiile au contribuit la restaurarea orgii Ateneului, cu piese comandate la Ludwigsburg fabricantului acesteia, şi au donat un mare pian de concert Steinway. O selecţie a înregistrărilor live din concertele şi recitalurile susţinute în ultimii zece ani în ţara natală a fost publicată într-un album de 3 CD-uri şi în video-casetă, sub titlul Mariana Nicolesco în România. Mariana Nicolesco obţine primul titlu ştiinţific de Doctor în Artă din România, cu o teză despre Belcanto. Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Cluj, Profesor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Profesor Universitar şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Transilvania din Braşov, membru în Comitetul de Onoare al Fundaţiei Internaţionale Yehudi Menuhin, Mariana Nicolesco este, de asemenea, Membră de Onoare a Academiei Române. Cetăţean de Onoare al Bucureştiului, Clujului, Brăilei şi Braşovului. A fost distinsă cu titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Naţional Steaua României. Guvernul Franţei i-a acordat titlul de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor. A primit Medalia UNESCO pentru Merite Artistice. Comandor al Ordinului Steaua Solidarităţii Italiene. Mariana Nicolesco a organizat în 2003 la Braşov Primul Festival şi Concurs Naţional de Interpretare a Liedului Românesc, precum şi Gran Gala UNESCO-UNICEF România la Veneţia, care a fost salutată de presa italiană cu titluri ca Splendorile României. Ea a fost desemnată de revista Capital Numărul Unu în topul femeilor de succes din România. La împlinirea a 150 de ani de la premiera absolută a operei La Traviata de Verdi este sărbătorită în America drept o mare interpretă a rolului Violettei Valéry, împreună cu Virginia Zeani. Cu acea ocazie prezintă un spectacol cu opera verdiană în interpretarea tinerilor artişti români laureaţi ai Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée. Un studiu publicat recent arată că, în lunga istorie a Teatrului alla Scala din Milano, Mariana Nicolesco este soprana care a apărut în cele mai multe premiere absolute. Mariana Nicolesco a fost proclamată la Berlin Muzicianul Anului pentru performanţele sale excepţionale în arta cântului şi pentru tot ceea ce face în favoarea tinerei generaţii: O mare voce pentru renaşterea culturii. În anul 2005, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român George Enescu, prezintă în premieră mondială integrala liedurilor sale, în interpretarea laureaţilor Concursului Naţional al Liedului Românesc pe care l-a creat la Braşov. Ca urmare a succesului obţinut, Mariana Nicolesco şi tinerii săi prieteni au fost invitaţi să prezinte aceste capodopere în Concerte Extraordinare la Expoziţia Universală de la Aichi în Japonia, apoi la Nagoya, Tokio, la Praga, Paris, Roma şi New York. Ecouri excepţionale n-au întârziat să apară în presa muzicală internaţională, de la Orpheus din Berlin la Amadeus de la Milano. În acelaşi an primeşte titlul de Artist UNESCO pentru Pace, constituind în prezent Catedra UNESCO dedicată Patrimoniului Vocal Mondial. Membră a Juriului Concursului Internaţional Schubert şi Modernitatea organizat de Universitatea de Muzică şi Arte din Graz, Austria. În cadrul Anului Internaţional Mozart, invitată în 2006 de Opera şi de Conservatorul din Lausanne, Mariana Nicolesco oferă o serie de Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes, unor studenţi şi tineri artişti din Elveţia, Italia, Franţa, Argentina, Anglia şi România. Primeşte la Palermo Medalia Siciliei cu prilejul intrării României în Uniunea Europeană, în ianuarie 2007, prezentând în Chiesa del Gesù un concert la care a invitat mai multe remarcabile talente din ţara natală. Este invitată să inaugureze Academia Internaţională de Canto pe care o conduce în cadrul Universităţii din Cardiff, susţinând o serie de Master Classes. Apare pe coperta ediţiei noiembrie-decembrie 2007 a revistei Orpheus din Berlin care titrează: «Mariana Nicolesco – Europa cântă cu noi» şi dedică un amplu articol Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée.» 28 noiembrie 2007 : Concert – Master Class Mariana Nicolesco cu laureaţii Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée în Sala Thalia în cadrul programului Sibiu – Capitală Culturală Europeană. Cu această ocazie Mariana Nicolesco primeşte din mâinile Preşedintelui Forumului Cultural European prestigiosul Premiu Special Kultur Preis Europa: “O mare voce a timpului nostru Mariana Nicolesco primeşte Medalia Europei pentru performanţele sale artistice, pentru calitatea sa de mentor şi formator al tinerei generaţii şi pentru rolul excepţional, încununat de succes, pe care-l asumă în relaţia României cu Europa şi a Europei cu România”. Februarie 2008: P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, i-a remis Marianei Nicolesco Diploma de Onoare a Fundaţiei Internaţionale Omenia, “pentru crearea în România a unei şcoli de canto de cel mai înalt nivel european, pentru actele sale umanitare, pentru promovarea toleranţei şi reconcilierii.” Evenimentul a avut loc în cadrul unui Concert Extraordinar la Ateneul Român din Bucureşti susţinut de Mariana Nicolesco şi laureaţii Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée. Martie-mai 2009: la Opera Naţională din Bucureşti are loc premiera absolută pentru România a operei Parisina d’Este de Gaetano Donizetti, reprezentaţie coordonată de Mariana Nicolesco şi primită în triumf, ca şi în Salonul de Muzică al Castelului Peleş din Sinaia şi din nou la Bucureşti. Toţi tinerii artişti s-au dovedit remarcabili, începând cu interpreta rolului titular, soprana Aurelia Florian, laureată a Marelui Premiu Darclée.
 
 
Alte roluri


Principalele sale roluri mozartiene sunt Donna Elvira în Don Giovanni, cu Sawallisch la München şi cu Muti la Scala, Cinna în Lucio Silla în regia lui Chéreau tot la Scala, Vitellia în La Clemenza di Tito cu Maag, Elettra în Idomeneo cu Ozawa la Tokyo şi Salzburg.

La Teatrul alla Scala, Mariana Nicolesco a participat deopotrivă la renaşterea repertoriului baroc, cu L'Orfeo de Luigi Rossi şi Fetonte de Niccolò Jommelli, în regia lui Luca Ronconi, impunându-se în belcanto ca soprană drammatico d'agilità, cu interpretarea operei Beatrice di Tenda de Bellini la Teatrul La Fenice din Veneţia. înregistrarea pe CD a acestei opere este considerată o piatră de hotar în discografia bellinianî, alîturi de Maria di Rohan de Donizetti, de asemenea înregistrată pe CD, Elizabeta I în Roberto Devereux, Anna Bolena, Maria Stuarda de acelaşi compozitor, şi de recitalurile sale la Teatrul alla Scala, Carnegie Hall sau Marea Sală a Conservatorului din Moscova.

Mariana Nicolesco a interpretat în premieră mondială şi înregistrat pe CD cantatele Gli Amori di Teolinda de Meyerbeer, precum şi Alyssa şi Alcyone de Ravel. Ea a înregistrat de asemenea pe CD Le Nozze di Figaro de Mozart şi La Rondine de Puccini.

La invitaţia Papei Ioan Paul al II-lea, Mariana Nicolesco a cântat în primul Concert de Crăciun în Vatican, transmis în Mondovisione, vechile colinde româneşti ascultate de un miliard de oameni.

Ea a interpretat în premieră mondială, sub bagheta lui Lorin Maazel, Seven Gates of Jerusalem, capodopera lui Krzysztof Penderecki dedicată celor 3000 de ani ai Oraşului Sfânt, partea sopranei fiind compusă pentru vocea sa.

Mariana Nicolesco a terminat Şcoala de Muzică din Braşov cu Concertul pentru vioară de Bruch, s-a înscris la Conservatorul din Cluj şi a dobândit o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, unde studiază canto cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti şi cu Elisabeth Schwarzkopf. Câştigă Concursul Internaţional Voci Rossiniane organizat la Milano de Radioteleviziunea Italiană RAI, începând o remarcabilă carieră internaţională.

Mariana Nicolesco apare în 1991 pentru prima dată în faţa publicului din ţara natală, la Ateneul Român din Bucureşti, şi oferă ulterior, în fiecare an, Concerte Extraordinare cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu, între altele celebrând în 1993 cei 125 de ani şi în 1998 cei 130 de ani ai acesteia.

Câteva aprecieri din ţară şi din străinătate O divă autentică, aclamată la Milano, la München, sau la Salzburg. O voce maleabilă, flamboaiantă, o frazare perfectă, un legato somptuos, o prezenţă scenică incandescentă. L’Express / Paris

Cântul ei dramatic a extaziat publicul. Asahi Shimbun / Tokyo

Divina Mariana Nicolesco. Corriere della Sera / Milano

Mariana Nicolesco a provocat un adevărat cutremur la Scala cu argintul viu al acelui surprinzător Mi tradì. The Independent / Londra

O mare voce, o măiestrie supremă. Süddeutsche Zeitung / München

Cu greu şi-ar putea cineva aminti să fi asistat la Balshoi Teatr sau la Marea Sală a Conservatorului la o astfel de perfectă, desăvârşită împlinire, ca acest concert al Marianei Nicolesco, Belcanto Gala, susţinut cu Orchestra Naţională a Rusiei. Vecernii Club / Moscova

O adevărată revelaţie. Sunt rarisime azi sopranele care posedă o măiestrie atât de desăvârşită. Il Gazzettino / Veneţia

Nici un alt artist liric n-a creat un eveniment comparabil cu debutul Marianei Nicolesco la New York. Nici unul n-a avut un astfel de impact. Vocea ei a răsunat cu o extraordinară expresivitate, revelând semnificaţii şi trăiri pe care nimeni nu le-ar fi crezut posibile. The New York Post / New York

O Divă excepţională numită Mariana Nicolesco. Il Mundo Diario / Barcelona

Mariana Nicolesco dă acestui rol (Beatrice di Tenda) o dimensiune inimaginabilă, ce ne taie pur şi simplu respiraţia, ne uluieşte şi ne umple sufletul de bucurie. Nu există azi soprană care să se poată compara cu Mariana Nicolesco. Ce cânt desăvârşit, cu adevărat dramatic, ce virtuozitate, ce linie muzicală! Bravo pentru această nouă şi sclipitoare înregistrare belcantistică! Orpheus / Berlin

Mariana Nicolesco, Regina della Scala. La Notte / Milano

Mariana Nicolesco, voce de star şi prezenţă de star. Le Point / Paris

Creaţia ei în rolul Violettei din La Traviata este superbă. Una dintre cele mai extraordinare apariţii din câte ne putem aduce aminte. The New York Times / New York

Mariana Nicolesco remarcabilă în recitative, strălucită în arii. Die Bühne / Viena

Vibrant, formidabil de bine cântat de Mariana Nicolesco. The Guardian / Londra

Mariana Nicolesco, noua stea a belcantoului, triumfă la Scala şi cucereşte Parisul. Paris Match / Paris

Mariana Nicolesco a devenit din prima clipă favorita iubitorilor de operă din New York. O mare voce cu un timbru cald, cu o personalitate distinctă, pură, cu acel vibrato ce-i asigură un vast registru de expresie. Controlul perfect al forţelor vocale permite sunetului să planeze cu o neobişnuită uşurinţă şi siguranţă. The New York Times / New York O mare Traviata. Il Noticiero Universal / Barcelona Una dintre cele mai frumoase voci ale timpului nostru. L’Evènement du Jeudi / Paris

Mariana Nicolesco a cântat cu un astfel de impact tragic încât până şi alţi artişti în scenă, odată cu o parte din public, erau mişcaţi până la lacrimi. The Boston Herald / Boston

Mariana Nicolesco, superbă voce de soprană lirico-spinto cu acute strălucitoare; fiecare sunet e în control ferm, ca şi întreaga linie de canto. Chicago Tribune / Chicago

Mariana Nicolesco, extraordinară soprană drammatico d’agilità, cu mari calităţi de actriţă, pe care publicul Teatrului alla Scala o cunoaşte de ani şi ani, a dat personajului o forţă şi o autenticitate superbe, meritând din plin ovaţiile primite după fiecare arie şi la sfârşitul spectacolului. Gente / Milano

Senzaţia anului trecut a fost Mariana Nicolesco. După premiera de ieri seară apare limpede că senzaţia acestui an e tot Mariana Nicolesco. Temperament fascinant, născută pentru scenă, de o frumuseţe ce-i serveşte talentul, ea este exact genul de artistă capabilă să declanşeze pasiuni, dacă nu chiar adevărate bătălii în rândul iubitorilor de operă. Eventualele ei slăbiciuni vor fi întotdeauna considerate mai interesante decât virtuţile altor soprane. The New York Post / New York Mariana Nicolesco, o voce plină, cu o emisie naturală şi cu un timbru de o evidentă eleganţă tragică. San Francisco Chronicle / San Francisco

Cea mai ataşantă voce era aceea a sopranei românce Mariana Nicolesco, voce dramatică, admirabil modulată, condusă cu o mare măiestrie. The Cleveland Press / Cleveland

Interpretarea marii dive românce Mariana Nicolesco a fost o adevărată lecţie de canto. ABC / Barcelona

Instrumentul vocal de o excepţională siguranţă al Marianei Nicolesco demonstrează, cu măiestria ei, de la un cap la altul al operei, o virtuozitate de neimaginat. Das Opernglas / Hamburg

Populara arie a Gildei îi oferă Marianei Nicolesco oportunitatea de a ne arăta cum melodii degradate prin uzură, decăzute, pot fi readuse la prospeţimea iniţială şi la o sublimă virtuozitate de o voce superb antrenată, printr-o concepţie nouă şi o trăire de o intensă spiritualitate. Fără îndoială, vocea Marianei Nicolesco este cea mai frumoasă voce care a cântat vreodată la O’Keefe Center. Toronto Sun / Toronto

Recitalul Marianei Nicolesco la Scala: un triumf senzaţional. Orpheus / Berlin

Prima Donna Assoluta. Opera Quarterly / New York

Fapt mai curând unic decât rar pentru o operă modernă, Mariana Nicolesco a fost aplaudată la scenă deschisă la Teatrul alla Scala din Milano. La Stampa / Torino

Diva Divină. Vanity Fair / New York

Sorin Bottez, Ambasador al României Din nimic, Doamna Mariana Nicolesco a creat un fenomen care, nu mă sfiesc a spune, este cea mai prestigioasă ctitorie artistică a României de după revoluţia din decembrie 1989.

Josef Hussek, Directorul Festivalului de la Salzburg Nu cunosc nici un alt concurs de canto care să se plaseze în toate momentele şi manifestările sale la un nivel atât de înalt ca acela dedicat memoriei Haricleei Darclée. Această manifestare, creată de Mariana Nicolesco, e mai mult decât un concurs de canto obişnuit, este totdeodată competiţie, master class şi adevărat festival al muzicii. Iată ce o face incomparabilă şi unică.

Alberto Triola, Teatro alla Scala, Milano Seria de iniţiative artistice, muzicale şi culturale promovate timp de două săptămâni de Mariana Nicolesco a fost pur şi simplu entuziasmantă. Concursul Darclée, - cum nu se poate mai antrenant, triumfal. M-am întors întărit; există, aşadar, în lumea muzicii posibilitatea de a se lucra cu pasiune, devotament, dragoste pentru teatru, pentru tineri, pentru voce!

Radu Gabrea, Regizor Ceea ce a realizat Fundaţia Darclée şi sufletul ei, Mariana Nicolesco, va intra în istoria culturii şi artei române. Totul a fost extraordinar! O minune fără echivalent în lumea noastră de azi.

Marco Balderi, Dirijor, Florenţa, membru al Juriului Internaţional Patru sunt azi în lume marile concursuri internaţionale de canto: Belvedere la Viena, Maria Callas la Atena, Luciano Pavarotti la Filadelfia şi Hariclea Darclée la Brăila. Nici unul nu se poate compara cu ce a creat Mariana Nicloesco în acest încântător oraş.

René Seghers, Muzicolog, Amsterdam, autorul unui volum fundamental, în pregătire, despre Hariclea Darclée Mariana, continuă ca şi până acum această lucrare absolut unică!

Clauspeter Koscielny, Editorul revistei Orpheus, Berlin Nu există vreun alt caz în care o Regină a cântului, cum este Mariana Nicolesco, să dorească şi să reuşească să transfere cu atâta dăruire unor tineri artişti măiestria interpretării şi capacitatea de-a exprima trăirile personajelor la un nivel atât de ridicat.

Stephan Poen, Medic foniatru, cercetător în muzicologie, Ierusalim S-a încheiat în magistral triumf o nouă ediţie a Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, grandioasă lecţie de omenie şi de artă ce instituie o binefăcătoare influenţă a unor repere artistice de importanţa Haricleei Darclée şi a Marianei Nicolesco.

Lorenzo Fratini, Dirijor de cor, Florenţa Adevăratele şcoli de canto sunt din ce în ce mai rare în lume. Mariana Nicolesco perpetuează într-un mod cu adevărat miraculos marile tradiţii ale artei lirice, ale cântului.

Mihai Cosma, Critic muzical Festivalul şi Concursul Naţional al Liedului Românesc, create de soprana Mariana Nicolesco, unele dintre cele mai spectaculoase manifestări dedicate creaţiei autohtone, s-au impus drept o reuniune artistică de maxim interes, variată, complexă şi aureolată de colaborarea cu unii dintre cei mai reputaţi compozitori şi muzicologi.

Carmen Petra-Basacopol, Compozitor Nu mi-ar fi venit să cred vreodată că voi asista la o competiţie şi la recitaluri de lied de o asemenea excepţională ţinută.

Î.P.S. Daniel, Patriarhul României Mariana Nicolesco este o binecuvântare a Domnului pentru naţiunea română.

Traian Băsescu, Preşedintele României Graţie personalităţii extraordinare a sopranei Mariana Nicolesco, renumelui său internaţional şi generozităţii sale profesionale şi umane, Brăila aduce, prin prezenţa numelor sonore ale artei interpretative şi prin înalta ţinută a tinerilor participanţi la Concursul de Canto, un omagiu vibrant maestrei artei lirice Hariclea Darclée. Sunt bucuros că în primul an al României ca stat membru al Uniunii Europene, alături de programul Sibiu - capitală culturală europeană şi de Festivalul şi Concursul Internaţional George Enescu, Brăila celebrează prin Concursul de Canto Hariclea Darclée dimensiunea europeană a culturii noastre.

Dieter Topp, Preşedintele Forumului Cultural European, îi conferă Marianei Nicolesco “o mare voce a timpului nostru”, distincţia Kultur Preis Europa - Medalia Europei “pentru meritele sale artistice, pentru calitatea sa de mentor al tinerei generaţii şi pentru contribuţia sa la aducerea României în Europa şi a Europei în România“, distincţie pe care au primit-o în trecut personalităţi de rangul fostului Preşedinte al Germaniei, Johannes Rau. .

Victor Roncea, în ziarul Ziua, publică pe o întreagă pagină articolul Mariana Nicolesco, Ambasadoarea Culturii Române

Andrei Pleşu, filosof şi eseist, scrie în Dilema Veche: “Mariana Nicolesco a revenit pe scenele româneşti în 1991, după ce toată presa lumii o declarase, în repetate rânduri, Prima Donna Assoluta, Regina della Scala, Signora del Belcanto, Divina, “un monument al belcanto-ului”, etc. La câte laude extaziate a căpătat de-a lungul anilor, ar fi trebuit să se smintească şi să se preschimbe în statuie (...). Împlinită artisticeşte şi omeneşte, nu mai avea nimic de adăugat unei cariere strălucite şi unei biografii compacte. Dar ceea ce at fi putut fi o (simplă?) apoteoză a devenit un nou act fondator. Mariana Nicolesco a inaugurat în 1995 Concursul Darclée (...). Ceea ce nu pot face instituţiile, şcolile, statul, face un singur om, mobilizând, e drept, resurse personale ieşite din comun: resurse de talent, de mărinimie, de prestigiu, de credibilitate, greu de găsit pe “piaţa” curentă. Aceasta este soluţia Mariana Nicolesco. În România există - încă - “voci” literare, filosofice, teologice, matematice, pe care nu le aude nimeni. Ceea ce lipseşte, pentru fiecare domeniu în parte, este vectorul Mariana Nicolesco.”

Mariana Nicolesco a creat la New York The Romanian Atheneum International Foundation şi la Bucureşti Fundaţia Internaţională Ateneul Român. Aceste organizaţii non-profit sunt menite să sprijine perpetuarea vechilor tradiţii culturale ale ţării şi au participat la restaurarea Ateneului Român, construit în 1888. Fundaţiile au contribuit la restaurarea orgii Ateneului, cu piese comandate la Ludwigsburg fabricantului acesteia, şi au donat un mare pian de concert Steinway.

Distincţii

Mariana Nicolesco obţine titlul ştiinţific de Doctor în Artă din România, cu o teză despre Belcanto.

Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Cluj, Profesor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Profesor Universitar şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Transilvania din Braşov, membru în Comitetul de Onoare al Fundaţiei Internaţionale Yehudi Menuhin.

Mariana Nicolesco este, de asemenea, Membră de Onoare a Academiei Române.

Cetăţean de Onoare al Bucureştiului, Clujului, Brăilei şi Braşovului.

A fost distinsă cu gradul de Mare Ofiţer, iar din 1 decembrie 2008 detine Ordinului Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce.

Guvernul Franţei i-a acordat titlul de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor.

A primit Medalia UNESCO pentru Merite Artistice.

Comandor al Ordinului Steaua Solidarităţii Italiene.

Mariana Nicolesco a organizat în 2003 la Braşov Festivalul şi Concursul Naţional de Interpretare a Liedului Românesc. Ea a fost desemnată de revista Capital (revistă) Numărul Unu în topul femeilor de succes din România.

Muzicianul anului la Berlin

Mariana Nicolesco a fost proclamată la Berlin Muzicianul Anului pentru performanţele sale excepţionale în arta cântului şi pentru tot ceea ce face în favoarea tinerei generaţii: O mare voce pentru renaşterea culturii.

În anul 2005, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român George Enescu, prezintă în premieră mondială integrala liedurilor sale, în interpretarea laureaţilor Concursului Naţional al Liedului Românesc pe care l-a creat la Braşov. Ca urmare a succesului obţinut, Mariana Nicolesco şi tinerii săi prieteni au fost invitaţi să prezinte aceste capodopere în Concerte Extraordinare la Expoziţia Universală de la Aichi în Japonia, apoi la Nagoya, Tokio, la Praga, Paris, Roma şi New York.

În acelaşi an primeşte titlul de Artist UNESCO pentru Pace, constituind în prezent Catedra UNESCO dedicată Patrimoniului Vocal Mondial.

Mariana Nicolesco - Artist UNESCO pentru Pace

Ovaţionată pe trei continente

La 21 noiembrie 2005, în cadrul unei ceremonii speciale la Palatul UNESCO din Paris şi în prezenţa Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, Directorul General Koïchiro Matsuura i-a decernat marii soprane Mariana Nicolesco înaltul titlu de Artist UNESCO pentru Pace drept recunoaştere a meritelor sale artistice, a angajamentului său în favoarea patrimoniului vocal mondial şi a dialogului între culturi, ca şi pentru contribuţia sa la promovarea idealurilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.

În 2005 Prof.Univ.Dr. Mariana Nicolesco, Şef al Catedrei de Canto a Facultăţii de Muzică a Universităţii Transilvania Braşov, a onorat Anul Internaţional George Enescu proclamat de UNESCO, cu o remarcabilă iniţiativă. În Recitalurile sale la Teatro alla Scala de la Milano, la Carnegie Hall din New York ori Marea Sală a Conservatorului din Moscova, bisul cu liedul enescian Languir me fais ridicase de fiecare dată sala în picioare. Mariana Nicolesco a întreprins aşadar o îndelungă cercetare pentru a reuni totalitatea liedurilor lui Enescu, dintre care multe erau uitate sau pierdute, organizând un simpozion naţional dedicat acestor creaţii enesciene, şi prezentându-le apoi în premieră mondială la Braşov unde, în 2003 a creat împreună cu Facultatea de Muzică şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România Festivalul şi Concursul Naţional de Interpretare a Liedului Românesc.

Urmare a marelui succes al evenimentului, Mariana Nicolesco şi tinerii interpreţi români, printre care soprana Mihaela Maxim şi mezzosoprana Iulia Merca, laureate ale Premiului I al Concursului Na\ional al Liedului Românesc şi ale Marelui Premiu Darclée, ca şi sopranele Marta Sandu, Oana Severin, tenorul Tiberius Simu, baritonii Bogdan Mihai şi Florin Estefan, laureaţi de asemenea ai celor două competiţii, împreună cu maeştrii acompaniatori Luminiţa Berariu şi Alexandru Petrovici, au fost invitaţi să prezinte liedurile lui George Enescu pe trei continente. Ei au fost aplaudaţi la Expoziţia Universală de la Aichi, în Japonia, la Nagoya şi la Tokio, apoi la Praga şi la Roma, unde Mariana Nicolesco a studiat arta cântului la Conservatorul Santa Cecilia, şi unde aceste creaţii erau prezentate de asemenea pentru prima dată.

Seria Recitalurilor enesciene a continuat în două mari centre muzicale intim legate de viaţa şi de opera marelui compozitor român: la Palatul de Béhague din Paris, monument istoric al Franţei, în prezenţa a 60 de ambasadori ai ţărilor francofone, şi la New York, în prezenţa Directorului General Adjunct al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2005 Mariana Nicolescu - "Ultima Divă"

Anul 2005 nu s-a încheiat pentru Mariana Nicolesco cu marea călătorie planetară pe acordurile liedurilor enesciene. La Berlin, prestigioasa revistă de operă Orpheus îi consacră splendida copertă cu titlul Mariana Nicolesco - Ultima Divă, precum şi un articol superlativ, pe mai multe pagini, închinat rolului său în destinul tinerei generaţii de artişti lirici din România şi din alte ţări ale lumii.

2006 Anul Mozart

În februarie 2006, la Universitatea din Graz, marea soprană ia parte la lucrările Juriului Concursului Internaţional Schubert şi Modernitatea. Iar în martie, în cadrul Anului Internaţional Mozart, a fost invitată în Elveţia, unde a oferit o serie de Master Classes la Opera şi la Conservatorul din Lausanne.