Carol Popp de Szathmáry-primul fotoreporter de razboi din lume

 Carol Popp de Szathmáry (n. 1 noiembrie 1812, Cluj - d. 3 iulie 1887, Bucureşti) a fost un pictor şi grafician transilvănean, primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Român şi unul dintre primii zece fotografi din Europa.

Pictor

 Primele studii le-a făcut în Transilvania, apoi (1853) a lucrat cu Anton Chladek la Pesta. A călătorit intens în ţară şi străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitoreşti cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate şi poezie. În pictură, limbajul său este migălos şi greoi, dar vădind acelaşi spirit de observaţie ascuţit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmáry a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841), precum şi portretele deputaţilor din Dieta Transilvaniei. În 1860 a realizat o hartă topografică a ţării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii şi acuarele înfăţişând tipuri şi porturi populare cu un caracter exclusiv documentar.

Fotograf

În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat şi primele tabotipii.

În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa şi a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii.

A călătorit în China, iar cu acordul Ţarului Rusiei, a ajuns şi în Siberia, unde a realizat fotografii artistice.

Distincţii

În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate şi pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franţei şi Regele Spaniei.

Activitate culturală

În anul 1860 a contribuit la înfiinţarea Bukuresti Magyar Közlöny, prima asociaţie culturală a maghiarilor din Bucureşti.