Lazăr Edeleanu (n. 1 septembrie 1862, Bucureşti - d. 7 aprilie 1941, Bucureşti) a fost un chimist român, evreu de origine, autor al procesului de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol pe baza solubilităţii specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid. Principalele direcţii de cercetare au fost în domeniile derivaţilor acidului fenilmetacrilic si fenilizobutiric, acizilor nesaturaţi din seria aromatică, acţiunii clorurii de sulf asupra anilinei, acţiunii cloratului asupra oxiacizilor, sintetizării fenilizopropilaminei (benzedrinei), chimiei rafinării şi chimizării petrolului.
Savantul roman, LAZAR EDELEANU, a reusit pentru prima data in lume, rafinarea produselor petroliere cu bioxid de sulf, adica separarea din petrol a unor grupuri de hidrocarburi componente, fara modificarea lor chimica.
Copilăria şi studiile
S-a născut la Bucureşti la 1 septembrie 1862, în familia numeroasă a muncitorului strungar Şaie Edeleanu, mai târziu familia mutându-se la Focşani. Micul Lazăr, dovedind reale aptitudini pentru însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, este trimis la vârsta de 12 ani la Bucureşti pentru a-şi continua studiile. Învaţă la Liceul „Sf. Sava", întreţinându-se din meditaţii şi trăind în condiţii precare, găzduit într-un subsol. Munceşte din greu, timp de un an, după susţinerea bacalaureatului (1882) şi agoniseşte astfel bani pentru a se înscrie la Universitate.
După absolvirea liceului pleacă la Berlin unde studiază chimia. Printre profesorii pe care i-a avut la renumita universitate germană s-au numărat: A.W. Hofmann, C.F. Rammelsberg şi H.L. Helmholtz.
Descoperirea şi sinteza amfetaminei
În anul 1887 obţine titlul de doctor în chimie cu cercetarea „Asupra unor derivaţi ai acizilor fenilmetacrilici şi fenilizobutirici”, în cadrul căreia descoperă fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de „benzedrină”, cu o importantă acţiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu în anii 1920.
Activitatea de cercetare în Anglia şi România
Pleacă pentru o perioadă la Londra şi lucrează, ca şef de lucrări, la Royal Artilery College. În această perioadă face, împreună cu Ch.F. Cross şi E.J. Bevan, cercetări în vederea obţinerii unui tip de mătase artificială neinflamabilă. De asemenea, lucrează împreună cu R. Meldola pentru obţinerea unor coloranţi pe bază de oxazină.
Întors în ţară, şi-a câştigat aprecierea chimistului Constantin I. Istrati, care l-a reţinut ca asistent şi apoi ca şef de lucrări la catedra de chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. În 1897 este numit director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor, iar în 1906 şeful Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic (înfiinţat în acel an) şi în acelaşi timp director al rafinăriei Vega, aflată în proprietatea companiei germane Diskont. În anul următor, 1907, face parte din comitetul de organizare al Congresului Petrolului de la Bucureşti şi publică împreună cu Ion Tănăsescu importanta sa monografie „Studiul petrolului român - Proprietăţi fizice şi tehnice”.
Procedeul Edeleanu. Activitatea de cercetare şi de afaceri în Germania
Anul 1908 este acela în care concepe cea mai însemnată dintre invenţiile lui, cunoscutul „procedeu Edeleanu”, constând în rafinarea produselor petrolifere cu bioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care asigura extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). Procedeul a fost aplicat mai întîi experimental în România la rafinăria Vega, apoi industrial în Franţa (la Rouen, de catre German Borsig Company [3]) şi ulterior în lumea întreagă. A fost director al rafinăriei Vega (1906-1910), iar în perioada 1900-1913 a reprezentat România la congresele şi reuniunile internaţionale legate de petrol de la Paris (1900), Liège (1905), Bucureşti (1907), Londra (1909) şi Viena (1913).
Începând din 1910 se stabileşte în Germania, unde se consacră industrializării procesului de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid, fiind şi director la „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie”, care, în onoarea inventatorului român, a primit numele de „Edeleanu Gesellschaft” şi care funcţionează şi astăzi în Frankfurt. Această firmă a înregistrat în 1932 marca „Edeleanu” (reînnoită până în zilele noastre) - marcă pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanţi pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare şi turbine, ulei alb, instalaţii şi elemente de instalaţii pentru îmbunătăţirea hidrocarburilor. In timpul regimului naţional-socialist din Germania compania Edeleanu a fost cumparată de firma Deutsche Erdöl-AG, iar ulterior a trecut din mână în mână până ce în anul 2002 a fost cumpărată de firma Uhde, aparţinând concernului ThyssenKrupp.
Moştenirea tehnică-ştiinţifică
În anul 1960, existau 80 de „instalaţii Edeleanu” în diferite ţări ale lumii. „Procedeul Edeleanu, sublinia Costin D. Neniţescu, a devenit şi este astăzi încă, sub forma multiplelor sale variante, procedeul de bază al fabricării uleiurilor de calitate superioară”.
Edeleanu a obţinut 212 brevete de invenţii, în România, dar şi în SUA, Germania, Franţa, Austria, Suedia, Olanda etc.
Premii şi onoruri
1910 - membru al „Societăţii de Ştiinte Naturale” din Moscova
1925 - membru de onoare al „Institute of Petroleum Technologists” din Londra (1925),
1932 - medalia Theophilus Redwood pentru întreaga activitate ştiinţifică desfăşurată in domeniul chimiei analitice
1932 este numit consilier economic onorific al României în Germania.
No comments:
Post a Comment